Sunt situate în comuna Vidra, pe Valea Ariesului Mic.
Rezervaţie complexă ce reprezintă o cheie asimetrică săpată în calcare cristaline (seria marmurelor de Sohodol) de vârstă paleozoic mediu cu izbucuri, peşteri şi avene situată într-o pădure seculară de conifere. Cheile au o lăţime de 25-50 metri şi o înălţime de 100-150 de metri iar zona protejată mai cuprinde două izbucuri, peştera Cila şi avenele Hoanca Sturului si Poieni. Zona protejată are o suprafaţă de 90 ha.
Valea Morilor, cu o lungime de 3 km, îşi are izvoarele în izbucul cuacelaşi nume, amplasat în versantul său stîng, la circa 4 m înălţime. Amonte de acest izbuc, valea a rămas suspendată şi prezintă un regim de curgere temporar activ. în aval de izbuc, pe o distanţă de 250 m, se dezvoltă un mic sector de îngustare , uşor asimetric în profil transversal, în sensul că versantul stîng este mai prelung şi mai abrupt, iar cel drept pierde din înăltime şi declivitate faţă de acesta. Profilul de cheie rămîne de netăgăduit, în primul rînd în zona izbucului, unde versanţii sînt extrem de apropiaţi, rîul evoluînd în rocă vie.
Din punct de vedere turistic, cheile din bazinul Văii Morilor îşi justifica întîietatea asupra ofertei atractive a întregii zone. Deşi nu au lungimi deosebite şi nici morfologie aparte, ele nuanţează fizionomic peisajul, îl anima prin prezenţa celor două izbucuri viguroase, devenite surse principale de alimentare cu apă a aşezărilor din preajmă. La confluenţa dintre Valea Morilor şi Valea Dolea, vale seacă tipică, se înalţă abruptul Sturului, care adăposteşte numeroase peşteri, între care un loc de frunte revine peşterii Cila (150 m lungime), cunoscută prin speleotemele sale de origine feruginoasă.
La obîrşia Văii Morilor se află avenul Hoanca Sturului (127 m lungime şi 61 m denivelare), iar valea seacă Dolea, unde scurgerea a încremenit pentru totdeauna, furişîndu-se în lumea subpămînteană, prin ramificaţia sa vestică se apropie de cea mai mare cavitate naturală din Platoul Poieni, Avenul Poieni, prezentă în relief printr-o intrare spectaculoasă. Are o lungime de 225 m şi odenivelare de 150 m. Platoul în sine reconfortează prin peisajul său, o întinsă suprafaţă nivelată, populată cu ,,grohote” (grămezi uriaşe de pietre rezultate prin distrugerea de către localnici a lapiezurilor, cu scopul lărgirii terenurilor agricole) ce separa proprietăţile.
Vîrful Sturului este unul dintre putinele locuri din Munţii Apuseni unde creşte rara floare de colţ.