Sudul extrem al Munţilor Apuseni, definit de lanţul montan de joasă altitudine Zărand-Metaliferi, „găzduieşte” o multitudine de obiective turistice naturale. Trebuie să recunoastem că tocmai unicitatea lor în „marea” de culmi domoale şi împădurite le face mult mai spectaculoase. Mozaicul petrografic caracteristic Apusenilor se confirmă din plin şi în partea de sud, în Metaliferi. Rocile vulcanice, care prin relieful creat au scos din anonimat Munţii Apuseni, sunt intercalate cu cele sedimentare, cu precădere calcare, care apar la suprafaţă mai ales sub formă de olistolite şi de chei adânci şi spectaculoase. Diversitatea litologică a favorizat formarea bogăţiilor subsolului, de la care îşi trage numele şi subunitatea apuseană – minereuri auro-argentifere şi metale neferoase.
Cetatea Devei
Fără îndoială, orice excursie în Munţii Metaliferi trebuie să înceapă la Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara (care ocupă cea mai mare parte din munţi) şi cel mai mare oraş din zona Apusenilor sudici. Situat în întregime pe malul stâng al râului Mureş, cel care desparte Apusenii de Poiana Ruscă, socotim că din punct de vedere geografic oraşul se află în spaţiul Munţilor Poiana Ruscă. Nimic mai adevărat, însă situaţia geologică de pe stânga Mureşului dictează exact opusul! Cele mai nordice culmi din Poiana Ruscă (în care predomină rocile metamorfice) se aseamănă izbitor cu Metaliferii, mai ales prin blocul calcaros din Cretacicul superior întrerupt din loc în loc de masive vulcanice din andezit. Unul dintre acestea este chiar dealul izolat (un neck vulcanic) în vârful căruia s-a cuibărit Cetatea Devei, fortificaţie din secolul XIII, în stil arhitectural romanic
La poalele Cetăţii se întinde pitorescul centru istoric al Devei. Strada pietonală 1 Decembrie 1918 ne poartă printre clădiri de o înaltă ţinută arhitectonică, dintre care amintim Biserica Reformată, Palatul Culturii (construcţie în stil neogotic de la 1890), Castelul Bethlen (Magna Curia), precum şi Palatul Primăriei.
Măgurile Băiţei
La mai puţin de 20 de kilometri faţă de centrul Devei, înspre nord, drumul judeţean 706A ne introduce în ascunzişurile fascinante ale Munţilor Metaliferi. Calcarele de la Crăciuneşti sau Măgurile Băiţei reprezintă o zonă carstică, cu chei formate de-a lungul cursului râului Căian, un afluent de pe partea dreaptă a Mureşului. În perimetrul lor se află o carieră de piatră aflată în conservare şi vechi galerii de mină, lungi de sute de metri, în care putem intra dacă avem o sursă bună de lumină. Pentru străbaterea cheilor a fost amenajat chiar şi un traseu turistic marcat, care parcurge un circuit în jurul cheilor şi carierei.
Dacă înaintăm în amonte pe Valea Căian, ajungem la Hărţăgani, satul aflat la poalele a două olistolite (blocuri calcaroase izolate), simbolice pentru întreaga zonă depresionară a Băiţei: Gurguiata şi Bulzul. Cât de asemănătoare sunt acestea cu „omoloagele” lor din Munţii Trascăului, aflate puţin mai spre nord! Satele şi cătunele din împrejurimile Băiţei reprezintă un adevărat muzeu etnografic în aer liber, izolarea lor faţă de drumurile mari comerciale fiind cel mai important atu. Putem pierde zile întregi, vizitând aşezări precum Trestia, Hărţăgani, Curpeni, Vălişoara, Buneşti, Curechiu, Rovina, Şesuri, Bucureşci şi multe altele… Multe dintre acestea sunt accesibile numai pe drumuri de căruţe, nemodernizate, sau chiar pe poteci. Bisericile de lemn din Curechiu şi Rovina (secolul XVIII) sunt declarate monumente istorice de importanţă naţională. Arealul Băiţei este populat de ţăranii „zărăndeni”, care au luat parte la răscoala populară împotriva austriecilor, din 1784, condusă de liderii Horea, Cloşca şi Crişan.
Muntele Vulcan
În apropierea serpentinelor din Pasul Buceş-Vulcan, la hotarul dintre judeţele Hunedoara şi Alba, se înalţă Muntele Vulcan (1263 m), unul dintre cele mai căutate obiective montane din Munţii Metaliferi, mai ales de către iubitorii alpinismului. Vulcanul este un rest dintr-o klippă calcaroasă, un masiv izolat alcătuit din calcare jurasice care domină cu peste 500 de metri zona înconjurătoare. Există trasee turistice marcate care urcă pe brânele de la baza pereţilor estici, dar accesul până pe platoul împădurit este ceva mai dificil şi se face numai pe spinările vestice. Vulcanul este un munte care impresionează prin sălbăticia peisajelor, iar pentru a-l cunoaşte, va trebui să ne alocăm măcar o jumătate de zi.
Detunatele
Dincolo de Pasul Buceş-Vulcan, şoseaua coboară uşor, pe Valea Cerniţa, până la Abrud, unul dintre centrele turistice importante ale Apusenilor, vatră de folclor şi punct de plecare către diverse obiective naturale din munţi. Pe unul dintre ele l-am cunoscut deja, muntele Vulcan fiind situat la numai 11 kilometri înspre vest. Către nord, la o distanţă asemănătoare (10 kilometri), se află localitatea Roşia Montană, cunoscută mai ales pentru exploatările de cupru şi pentru controversatul proiect al unei companii miniere străine de extragere a aurului. Deloc întâmplător, munţii pe care îi străbatem se numesc chiar Metaliferi! Pe lângă zăcămintele de cupru (exploatate în trecut mai ales în cariera Roşia-Poieni), sub paşii noştri se află depozite importante de aur, extrase încă din perioada romanilor, prin mijloace tradiţionale. Tehnologia romană poate fi admirată la muzeul aurului din Roşia Montană, un sat cu un cadru natural de excepţie, în pofida activităţilor industrial-extractive din imediata apropiere.
Un al treilea pol turistic accesibil cu precădere dinspre Abrud, la numai 12 kilometri spre est, este definit de comuna Bucium – vatră de folclor apusean care are în componenţă nu mai puţin de 29 de sate şi cătune izolate pe culmile şi văile Metaliferilor. Atracţia principală este Detunata Goală – cea mai elocventă marturie a vulcanismului din trecutul geologic al Munţilor Apuseni.
Detunata Goală este unul dintre cele două blocuri de bazalt (rocă vulcanică eruptivă cu conţinut bazic) cunoscute ca Detunatele, cealaltă fiind Detunata Flocoasă – acoperită cu pădure de molid, situată la numai un kilometri distanţă de cea Goală. Toponimul provine cel mai probabil de la sunetele puternice produse de bolovanii de mari dimensiuni care se desprindeau din coloanele de bazalt. Forma prismatică de coloane pe care o ia bazaltul se datorează timpului diferit de răcire şi cristalizare a lavei care dă naştere acestor roci eruptive. Cele două stânci sunt protejate în rezervaţii geologice. Un astfel de peisaj, de coloane de bazalt, mai poate fi admirat şi în judeţul Braşov, la Racoş (Munţii Perşani). Spre Detunata Goală porneşte un traseu marcat cu bandă roşie din centrul satului Bucium, care ne scoate într-o oră imediat sub coloanele de bazalt. Marcajul ia sfârşit într-o poiană de unde putem urca (fără potecă sau marcaj) chiar în vârful Detunatei Goale. Ascensiunea se face „din bolovan în bolovan”, până în zona somitală în care găsim mici platouri care permit admirarea împrejurimilor, mai ales a grohotişului impresionant de la bază.
Buciumul nu se mândreşte numai cu prezenţa Detunatelor. Pe lângă experienţa unică a stilului de viaţă tradiţional din Munţii Apuseni, la Bucium şi în satele din împrejurimi putem vizita, sub îndrumarea sătenilor, galerii vechi ale minelor de aur, ascunse bine în munţi. Deasemenea, arealul Bucium mai este cunoscut şi sub numele de „ţara narciselor”, datorită renumitei Poieni cu Narcise de la Valea Negrilesii, care înfloresc numai pentru turiştii care vizitează Buciumul în luna mai.
Cheile Cibului
Apa Geoagiului îşi adună izvoarele din partea de sud-est a Munţilor Metaliferi, primind ca afluenţi râurile Cib, Ardeu şi Mada. Fiecare dintre aceşti trei afluenţi au săpat în calcarele flişului cretacic câte două şiruri de chei, unindu-se mai apoi în zona satului Bozeş, pentru a da naştere râului Geoagiu, afluent al Mureşului. În bazinul râului Geoagiu întâlnim cel mai sălbatic şi mai diversificat relief carstic din Metaliferi, constituind o adevărată regiune turistică bine individualizată. Staţiunea balneo-climaterică Geoagiu Băi, recunoscută pentru apele termale, completează cu succes salba de chei şi sate izolate din bazin. Pe râul Cib putem vizita Cheile Cibului şi Băcâia, pe Ardeu avem Cheile Glodului şi Ardeului, iar pe Mada – Cheile Madei şi Cheile Balşa. Fiecare dintre acestea pun „probleme” serioase turistului obişnuit cu potecile comode sau cu şoselele modernizate. Accesul la cheile din bazinul Geoagiului, cât şi parcurgerea lor, sunt aventuri de neuitat, care se dedică numai temerarilor.
Comuna Almaşu Mare (judeţul Alba) ocupă înălţimile estice ale Metaliferilor, fiind poziţionată pe relaţia montană dintre oraşul Zlatna (din Valea Ampoiului) şi oraşul Geoagiu (judeţul Hunedoara). Are în componenţă satele Almaşu Mare, Almaşu de Mijloc, Brădet, Cib, Cheile Cibului, Glod, Nădăştia. Din punct de vedere al acoperirii administrative, se învecinează la nord şi vest cu comune ale judeţului Hunedoara (Buceş şi Balşa), la sud cu un oraş hunedorean (Geoagiu), iar la est cu oraşul Zlatna. Din punct de vedere cultural, comuna este recunoscută pentru colecţia muzeală etnografică a lui Achim Emilian, un sătean care a adunat peste 10.000 de obiecte pe care le expune acum în propria casă, transformată în muzeu.
Aşadar, din comuna Almaşu Mare face parte şi satul Cib, unde ne aşteaptă primitoare singura unitate de cazare de pe o rază de 20 de kilometri – Casa David – de unde putem pleca într-o drumeţie scurtă în Cheile Cibului. Sectorul de chei se poate parcurge pe şosea, prin satul omonim, însă mult mai spectaculoasă este parcurgerea potecii turistice marcate, care la început traversează pe o brână peretele din versantul drept, apoi se orientează spre celălalt afluent al Geoagiului, Ardeu, până la care se fac aproximativ 3 ore. Panoramele din culmea Pleşa Ardeului sunt greu de uitat, iar din satul Ardeu (unde un sătean a întemeiat un muzeu etnografic, asemănător cu cel de la Almaşu Mare) putem intra în Cheile Glodului, cu pereţi înalţi, accesibile numai prin apă, ca şi „surorile” de pe ceilalţi afluenţi.
Măgura Uroi
Revenind la împrejurimile apropiate ale Devei, poposim în jurul oraşului Simeria, un important nod al reţelei feroviare româneşti, în care se întâlnesc trei căi ferate dinspre Arad, Craiova şi Braşov. Aflată la 18 kilometri de Geoagiu şi la numai 12 kilometri de municipiul Deva, Măgura Uroi este un neck vulcanic (ca şi Dealul Cetăţii de la Deva), protejat într-o rezervaţie geologică, floristică şi faunistică, aflată pe teritoriul administrativ al oraşului Simeria. Uroiul reprezintă cea mai sudică prelungire a Munţilor Metaliferi, fiind o terminaţie a culmilor ce coboară dinspre bazinul Geoagiului. Versantul vestic al măgurii prezintă un afloriment abrupt de andezite şi brecii, caracteristice erupţiilor vulcanice din neogen. Asa cum ne-am obisnuit deja, rezervaţia naturală protejează şi vipera cu corn, cuibărită îndeosebi în zona de abrupt.