Țara Moților este o entitate geografică și etnografică cu adânci semnificații in istoria poporului român, constituind o adevarată placă turnantă a munților Apuseni.
Aceasta este o regiune istorică suprapusă peste depresiunile intramontane Cîmpeni și Abrud, situată în centrul Munților Apuseni, între culmile munților Bihor și Muntele Mare, drenată de râul Arieș și afluenții săi, cu numeroase localități de interes turistic: Cîmpeni, Albac, Vidra, Abrud, Arieșeni, Bucium, Avram Iancu, Scărișoara, Gârda de Sus.
Locuitorii acestei țări istorice, “moții” sau “țopii” cum se numeau înainte, ca și de altfel și acum, sunt urmașii direcți ai dacilor și coloniștilor români aduși de aceștia din urma pentru impulsionarea exploatărilor aurifere din Munții Apuseni. Numele de moți vine de la chica de păr pe care îl purtau barbații legat în partea dreaptă a cefei, un obicei des intâlnit până pe la jumatatea secolului al XIX-lea, dar care se poartă și astăzi (mai puțin).
Denumirea de țop vine de la cuvantul german “zoph”, cuvânt care înseamnă tot chică. Chicile reprezentau o cinste a batrâneții, constiința unei tradiții de mare valoare păstrată ca o moștenire sfântă.
Cea mai importanta trăsătură a Țării Moților, ca de altfel a Apusenilor, în general o reprezintă totala ei umanizare din văi și până pe culmile largi chiar la mari inălțimi – 1200 – 1400 – și chiar mai mult, fapt rar intalnit la munții continentului nostru.
Specific acestor așezări sunt satele sub forma de “crânguri” și practicarea agriculturii la mari altitudini.